Luna asta veștile sunt despre bani, interes național si scandaluri pe ambele subiecte. S-a terminat vacanța parlamentara. Ura! A început scandalul in partide, in coaliție, intre putere si opoziție. Pe surse aflam detalii picante despre sporuri aberante care or sa fie analizate după ce trece bugetul, despre pensii nesimțite care trebuie verificate de comisii si esențiali. Rezultatele in următorul an electoral.2024. Pana atunci descântam spațiul public cu eliminarea pensiilor speciale. Care nu sunt pensii , sunt indemnizații , care n-au nici o legătură cu contributivitatea , iar un drept câștigat nu poate fi retras.
Chere bere ce sa dă nu se mai cere, CCR dixit. Pensiile speciale reprezintă un subiect cu aceiași finalitate precum eliminarea burticii, fără efort, după achiziționarea unor aparate miraculoase promovate la tele shopping-ul care ne agresează in pauzele publicitare dintre doua declarații in scandalurile politice ale momentului. Stați cu noi ca vine bomba! Care bomba este despre cum Popescu l-a acuzat pe Ionescu , ca a furat partidul înființat de Gogu. Care intre timp a devenit independent înainte sa sară cu națiunea in gura, dintr-un partid lotca intr-un partid crucișător. Cu camera strânsă televiziunile ne arata sindicaliștii ,vreo câțiva zeci suflători in vuvuzele, care se agita pentru creșterea salariului minim. La care se aplica procentual sporurile fără număr negociate de sindicaliști vocali. Câtă grija au pentru romani, aia 750000 care sunt “esențiali”? Nu va gândiți la asistenții medicali din saloane, la profesorii plătiți ca “voluntari” in clase , la polițiștii cu coloană vertebrala, din strada sau la pompierii care intra in foc. Mă refer la personajele din birouri care ar trebui sa miște lucruri in loc de hârti. Si după cum arata Romania nu prea produc calitate in administrație. Mă refer la inspectorii fără număr de la mediu, angajații din primarii, cei de la protecția consumatorilor, de la inspecția in construcții, de la protecția copilului, cei de la ADP-uri, inspectoratele școlare, agențiile fără număr. Sute de mii de oameni care ar trebui sa rezolve problemele pentru care sunt plătiți. Problemele se acutizează de la an la an, invers proporțional cu creșterile veniturilor angajaților din birouri. La fel si in companiile de stat unde posturile din consiliile de administrație sunt sinecuri pentru “creierele de partid”. Neuronul politic are nevoie de hrana serioasa pana la următoarea campanie. De unde scandalul pe bani? De la prea multe costuri fără acoperire in rezultate. Unde-I bătălia cea mai mare pe posturi? Acolo unde sunt subvenții si finanțări de la buget. Unde Curtea de Conturi, politizată si ea, nu se vede decât când sunt răfuieli politice. Căldura este subvenționată. Transportul public este subvenționat. Companiile de stat au tot primit împrumuturi si li s-au șters datoriile. Sunt competitive? După diplomele plătite de managerii momentului, da. După calitatea serviciilor către populație, se măsoară in înjurăturile beneficiarilor. Nici companiile de servicii publice privatizate nu demonstrează ca exista o alternativa pentru creșterea calității. Pentru ca instituțiile statului responsabile cu datul peste mana din borcanul cu profit nejustificat are prin birouri tot “esențiali” cu lefuri mari fără legătură cu fisa postului. Se vede acum la liberalizarea prețului energiei, s-a văzut la ANCOM. Peste tot numai specialiști si oamenii lor stresați de munca cu calculatorul duși in spate de cate un profesionist căpușat. Ne droghează acum esențialii politici cu recalcularea pensiilor si reevaluarea asistaților sociali. Frecție cu Diana la picior de lemn. N-ai investiții n-ai locuri de muncă. N-ai locuri de munca n-ai bani la fondul de pensii. Locurile de munca la stat sunt un fel de mutat banii dintr-un buzunar in altul. Cu politica păguboasă a economiei bazata pe consum fără investiții in producție, finanțăm locurile de munca in statele in care se produc bunurile de import pe care le consumam. Noi ne împrumutăm ca sa finanțăm economiile altor state. Bravo lor. Vai de noi.