Asta pare să fie deviza in alegerile 2024 de la noi si aiurea. Cei care au fost la butoane s-au lipit de ele si cu riscul de a le deteriora la dezlipirea democratică de ele nu se lasă duși. Cei care vor la butoane nu prea știu pe ce vor apăsa si cu ce costuri. Deținătorii de capital real se uită din tribune si evaluează oportunitățile de investiții.  Nimic nu pare profitabil pe măsura anilor 90. Incertitudine si haos.

Lumea este împărțită in blocuri de interese financiare tot mai diverse. Banii trebuie să genereze profit. Profitul mare ieri, cică trebuie să fie mai mare astăzi si mâine „sky to be the limit”. Așa scrie in manualele de business buchisite de rechinii tineri la universitățile de top de peste gârlă. Activi  acum pe bursele lumii , in băncile de top sau in organismele finanțatoare ale țărilor in curs de dezvoltare. Atlanticul seamănă cu o gârlă mocirloasă, colmatată  de interese meschine, care se pregătește să iasă la pensie. După ce a fost masculul Alfa al economiei globale la sfârșitul ultimului conflict mondial nu prea mai are energie. Intre timp Pacificul cu al său cerc de foc scoate sunete de război. Un alt război care promite altfel de pagube. Dar la fel de profitabile la reconstrucție precum cele din secolul trecut. Se împacă pensionarii din Atlantic cu tinerii din Pacific? Se pare că nu. Pentru că nu vorbesc aceiași limbă „economică” si mai ales pentru că aplică diferit dubla măsură. Vor arunca pensionarii din Atlantic lumea in haos pe principiul „după noi potopul” ? După modelul pensionarilor din Mediterana care au aruncat Europa in Evul Întunecat pentru ca s-au încăpățânat să amuțească  glasul înțelepciunii  cu prea multe plăceri ale trupului, drogați fiind liderii lor de prea multă putere iluzorie.

Imperiile lumii s-au prăbușit din interior. Din cauza liderilor cu picioare de lut si a minților lor pervertite de auto suficiența si ușurința cu care si-au manipulat cetățenii drogați de prea mult bine ne sustenabil.

De o parte si de alta a Atlanticului alegerile de anul acesta promit să producă schimbări de fond. Ori ne retragem la un azil de bătrâni unde vom fi îngrijiți de tineri importați din Pacific, ori reactivam in rândul tinerilor noștri , cei care mai pot sa fie salvați, valorile care ne-au dat forța când eram masculi ALFA in tinerețe. Pe ruinele Romei s-a construit Renașterea. Pe ruinele previzibile ale Atlanticului se poate gândi o alta Renaștere. 2000 de ani de „civilizație” nu se fac scrum ușor. O sa dureze mai puțin de 1000 de ani ,odată cu contracția timpului. Trebuia început de ieri. Ca durerile recuperării sa fie mai mici. Noi pensionarii  ,aproape de final suntem in majoritate egoiști si încăpățânați. Suntem capabili sa renunțăm la aste „calități” si să ne sacrificam de dragul acestui spațiu minunat care este Europa si Noua Europa de peste gârlă? Bătăliile electorale de malurile gârlei nu îmi dau speranțe. Generația mea a construit ceva frumos. Chiar ne dorim să o distrugem urat? Pentru că asta ni se pregătește economic in 2025-2026 . Noi muritorii de rând  nu prea avem ce face in afara sa visam la o minune (otrăvită?)