Lumea este la o mare răscruce. Din toate punctele de vedere. Social, economic si politic in aceasta ordine.

Populația globului este la ora asta de 7,845 miliarde. Fata de acum 50 de ani când era de 2,773 miliarde  in 1995 in plina perioada de reconstrucție după  ultima conflagrație mondiala. O creștere de 282% si neomogena. Invers proporțional cu PIB-ul Cu acces discriminatoriu la resurse care se diminuează . Ca sa înțelegem dimensiunea problemei sociale sa ne imaginam ca fiecare dintre locuitorii acestei planete ar manca cate un mar in fiecare zi ,  ar bea 2 litrii de apa îmbuteliată pe zi si fiecare familie ar folosi pampers pentru bebeluși. Se poate practic? Nu. Este legitim ca fiecare sa-si dorească, in condițiile in care democrațiile fanion ale lumii susțin egalitatea de șanse, cer respectarea Cartei Drepturilor Omului si pornesc războaie împotriva acelor națiuni care nu le respecta. Da! Este o pura întâmplare ca  războaiele clasice sau hibride se pornesc acolo unde se găsesc  resursele de care este cea mai mare nevoie? Am suspiciuni rezonabile ca hazardul nu-si are locul in raționamentele bazate pe logica raportului cauza efect. Asta-I răscrucea sociala. Practic o bomba cu ceas.

Omul consuma, in primul rând pentru a-si satisface nevoile ,cele de baza  mai întâi, mâncare, apa, adăpost.  Mai apoi sau concomitent omul urmărește satisfacerea nevoilor de securitate, educație, sănătate, locuri de munca. Ca sa consume trebuie sa aibă resurse pentru a plăti pentru ceea ce consuma. Aici începem sa vorbim despre economie Un proces prin care omul produce , omul consuma , omul participa la schimburi, omul decide distribuția de bunuri si servicii. La acest nivel , al economicului apar primele departajări intre oameni si conflictele cu principiile statuate de Carta Drepturilor Omului. Toți oamenii trebuie sa aibă dreptul la hrana. Teoretic. Practic chiar existenta FAO (Food and Agricultural Organization) înființata încă din 1945 ne demonstrează ca foametea este o problema .In lume încă se moare de foame. Daca nu s-a rezolvat problema când eram 3 miliarde se poate acum sau mâine când vom fi 10 miliarde? Un obiectiv utopic. Asta-i sursa  războaielor de când este lumea. Bătălia pentru resurse.

Economia de piață, care a generat bogăție in anumite zone ale lumii, spre care se îndreaptă astăzi migrația, este guvernata de legea cererii si ofertei. Teoretic. Ce ne facem când cererea este tot mai mare si oferta nu tine pasul. Pentru ca cererea nu este însoțită si de creșterea puterii de cumpărare. Pentru ca banii sănătoși se creează in producția de bunuri si servicii  unde profitul este obiectivul natural. Producția are nevoie de finanțare. Capitalul de lucru. Privat sau de stat. Creșterea costurilor cu drepturile omului a mutat banii in zonele in care aceste drepturi nu se prea respecta dar garantează costuri mici. In zonele in care se respecta drepturile omului au rămas banii toxici , cei care ies din tiparnițele băncilor centrale. Ei  nu au acoperire in bunuri si servicii si distorsionează economiile pe termen lung.

Omul pentru satisfacerea nevoilor are nevoie de resurse la care accesul este discriminatoriu si asta naște frustrări din ce in ce mai mari. Lumea este la o răscruce economica. Venitul minim garantat de stat pentru toți cetățenii este soluția ? Se poate pe termen lung pentru 10 miliarde de oameni ? Imposibil matematic fără sa ne întoarcem la o forma de comunism care sa ucidă civilizația. Pentru ca lumea a evoluat si omul s-a emancipat intr-un proces constant de competiție in căutarea aurului cunoașterii. Un efort pe care alocarea resurselor pe principiul ” la fiecare după nevoi” si “de la fiecare după posibilități” nu îl va favoriza acest efort.

Pana acum a fost vorba de oameni si resurse. Acum ajungem logic la întrebarea : cine gestionează distribuția lor? Tot oameni. In sisteme de organizare politica. Practic acestea definesc modul in care se selectează oamenii care sa aibă autoritatea sa rezolve problemele, sa distribuie resursele care satisfac nevoile comunității ,ierarhizate tot de aceasta autoritate. Democrațiile, dictaturile sau pe alocuri monarhiile lumii ne garantează ca au capacitatea, împreună, de a gestiona modificările radicale in viața oamenilor produse in ultimul an?

 Pandemia, care aniversează un an, a diversificat si restructurat nevoile oamenilor, a pus presiune suplimentara pe resurse si mai ales a evidențiat vulnerabilitatea autorității in toate formele ei. Răscrucea politica.

Pierderile in economia mondiala sunt la nivelul unui război mondial. Si acest război cu boala nu s-a terminat. Națiunile vorbesc de unitate dar acționează pentru salvare individuala. Ca in orice război vor fi câștigători si înfrânți. Câștigătoare vor fi acele state care au lideri politici  capabili sa câștige suportul majorității populației pentru mandate puternice la negocierile mondiale. Învinse in războiul economic vor fi acele state dezbinate de orgolii mărunte ale liderilor lor care cu egoism se gândesc doar la salvarea individuala.

După cum se vor comporta politicienii noștri ne vom așeza la sfârșitul războiului economic in curs ,in tabăra învinșilor sau învingătorilor. Bugetul decis zilele astea intre presiunea străzii si dureroasa realitate a resurselor rezultate din 30 de ani de economie de piață gestionata mai mult sau mai puțin competent si moral este crucial. Daca nu înțelegem asta putem sa ne luam adio de la suveranitate.