A trecut jumătate de secol de când sistemul financiar global a ieșit de sub monitorizarea garantată prin acordul Bretton Woods si tiparnițele de bani au început sa scuipe bani fără acoperire. Au trecut 50 de ani de când criza petrolului a dat frisoane economiilor lumii. Decenii de iluzii si deziluzii tranzacționate pe bursele lumii. „Doctorii” economiei mondiale au apăsat accelerația globalizării, pentru disiparea presiunii inflaționiste in tarile unde tiparnițele de bani nu erau supraîncălzite. Si foarte important, departe de democrația si statul social modern ,bazat pe solidaritate si egalitate fără responsabilitate, care începea sa coste tot mai mult. Așa că s-a întâmplat ceea ce natural era de așteptat. Capitalul a început sa migreze spre zone mai prietenoase si paradisuri fiscale si taxele au cocoșat clasa mijlocie rămasă in urmă sa lupte pentru statul social si democrație. 

Dacă analizăm evoluțiile economiei începând cu anii 1900 am avut perioade de creștere economică si prosperitate alternate cu crize. 1900-1914 urmată de 31 de ani de criză , două războaie mondiale, o mare pandemie, gripa spaniola, un crah financiar, hiperinflație, șomaj, foamete. Au murit milioane de oameni  de gloanțe, boală si foame si democratic au ajuns la putere personaje care promiteau pășunile Raiului ,tuturor, fără efort. După dezastru a venit reconstrucția si prosperitatea in anii 1945-1973. In Occident locurile de muncă s-au înmulțit, clasa mijlocie a înflorit, banii aveau acoperire, capitalul s-a consolidat prin legea sănătoasă a cererii si ofertei .Dar subtil a crescut si decalajul dintre sărăcia si bogăția din lume. Dezechilibrul controlului resurselor a generat frustrările națiunilor lăsate in urmă in goana acumulărilor de capital. De o parte si de alta Cortinei de Fier au început frecușurile intre dulăii si cățeii ambelor haite. Pana in 1991 s-au tot scurs ani de puseuri de criză si aranjări de interese si s-au mai redesenat granițele de control al resurselor lumii. Cu democrația ca armă in declarații politice si cu interesele capitalului tot mai transnațional negociate in budoare promovate ca Summit-uri Salvatoare G infinit,  de creativi crescuți in industria marketingului ante-criză . Și a urmat o perioadă de relativă prosperitate in anii 1991-2007.Dupa ce a căzut Cortina de Fier si s-a mai exportat din inflație, spre est, modelul economic al secolului 20 a mai câștigat un respiro. Să nu trecem cu vederea anul 2001 si declanșarea luptei împotrivă terorismului! Cu costurile de rigoare in mobilitatea persoanelor. După care in 2007 au început  crizele care ne amărăsc  astăzi zilele. Criza sistemului bancar, pandemia 2020-2022, criza energetică, războiul din Ucraina. Chiar nu am învățat nimic din istorie sau nu avem cum ,pentru că la școală nu se mai învață istorie șiș nu se mai promovează gândirea critica?

 Ce am avut in ultimii 15 ani ? O criza machiată pentru momente de sărbători consumiste in pragul alegerilor in tarile de la masa „mirilor” .In 2008-2010 am avut o criză a sistemului bancar mondial aproape la fel de devastatoare ca cea din perioada interbelică dacă respectam proporțiile , pe care am evitat-o la mustață, punând tiparnițele de bani la lucru, am exportat responsabilitatea protejării planetei din Atlantic, către zonele gri ale Pacificului ca sa putem hrăni un electorat care depinde de un venit minim garantat de statul social. Și pentru că inflația generată de banii printați iresponsabil, a scăpat de sub control si democrația cere sacrificii, am ajuns la un război pe bune, in care mor oameni nevinovați care plătesc cu sânge deciziile inepților. Crizele profunde generează schimbări profunde. Dacă le fac oameni iresponsabili si fără Dumnezeu ,nu vor fi in bine.