Tot încercând să înțeleg comportamentul bizar al actualilor lideri mondiali am dat peste Principiul Handicapului, o teorie evoluționistă conform căreia cel mai eficient mod de a obține informații fiabile despre angajamentul unui partener într-o relație , politică , sentimentală sau de afaceri – este de a impune un cost partenerului și de a evalua disponibilitatea acestuia de a-l plăti.

Relațiile de cooperare dintre indivizi neînrudiți, dintre națiuni, dintre parteneri de afaceri este instabilă. Interesele si motivele sunt dinamice. Cel care este “cinstit” acum ,poate trișa mâine. Partenerii trebuie să se evalueze permanent in respectarea  angajamentelor si costului pe care l-au acceptat. Intr-o relație politică precum într-o relație sentimentală nu te ajută cu nimic să întrebi “Mă mai iubești” Oamenii pot fi nesinceri, iresponsabili, chiar incapabili sa-si evalueze comportamentul viitor. Amotz Zahavi, un biolog evoluționist ,părintele Principiului Handicapului, a sugerat că cel mai fiabil mod de a evalua cât valorează o relație este de a evalua valoarea sa de piață, adică cât de mult este dispus cineva să plătească pentru ea. Partenerul tău strategic într-o alianță internațională îți poate spune că ești valoros și îți laudă participarea în mod constant, dar cel mai bun indicator pentru cât de valoros ești pentru „coordonatorul” alianței in care ai intrat este investiția pe care este dispus să o facă  pentru tine. Cuvintele sunt ieftine, dar banii nu sunt. În natură, echivalentul banilor este capacitatea animalului de a supraviețui și de a se reproduce. Prin urmare, cea mai bună modalitate pentru un animal de a aborda problema angajamentului într-o relație de cooperare este de a evalua măsura în care un partener este dispus să își riște supraviețuirea sau reproducerea viitoare pentru a menține relația respectivă. Cu alte cuvinte, testarea puterii legăturii implică acțiuni costisitoare, riscante sau dăunătoare partenerului. Criza energetică in UE este un exemplu de analizat raportând-ne la ritualul  a doi babuini care se asociază împotriva  altora. Ei permit accesul  fiecăruia la organele genitale ale celuilalt. Amândoi își asumă un risc imens.  Fiecare ar putea termina rapid și ușor cariera de reproducere  a celuilalt prin extragerea testiculele sale Pe de altă parte, apropiindu-se atât de mult și încercând să-și atingă testiculele, fiecare dintre ei se expune unui risc ridicat de agresiune. Depinde de puterea celuilalt. Orice parteneriat necesită multă încredere că nu vor fi răspunsuri  agresive la încălcări potențial periculoase ale vieții private ale parților. Asumându-și riscul și tolerând impunerea, doi babuini de sex masculin demonstrează cât de mult apreciază relația lor. Un babuin de sex masculin care vrea să măsoare exact angajamentul partenerului său față de alianța lor poate continua să țină testiculul partenerului său până când acesta este lovit în cap sau mușcat. Probabilitatea de a obține o reacție negativă crește exponențial cu timpul, astfel încât posibilitatea de a prelungi ritualul chiar și pentru o secundă este o realizare semnificativă care desconsideră puterea angajamentului. În Roma antică, doi bărbați care au depus jurământul de credință și-au ținut unul altuia testiculele, iar oamenii și-au ținut propriile testicule ca semn al veridicității în timp ce depuneau mărturie într-un forum public. De aici s-a născut cuvântul “testify” tradus in românește prin mărturie, verificare. Handicapul a apărut la golf!

Dacă babuinii folosesc comportamente bizare în scopuri de testare a angajamentelor noi, ființele umane, am venit cu modalități mult mai bizare, riscante și enervante pentru a ne asigura că partenerii noștri  sunt dedicați relației . Le vedem in știrile fiecărei zile.