Mai mulți romani au fost reținuți fără nici un motiv pe aeroportul din Cancun. Spun fără motiv, deoarece bâlbâielile si motivele halucinante de ultima ora numai motive nu sunt.

Se știa dinainte de cazul Caracal ca din zona Craiovei provenea un șef de banda de fraudat bancomate. Nu de spart. Delfinul înființase o companie in Mexic prin care vindea băncilor !!! bancomate “aranjate” . Cum s-a putut asta in minunata tara curate Mexic? Or sa afle poate americanii.

Mai țin mine ca după brusca izbucnire a scandalului cu monstrul Dincă, de Delfin nu s-a mai vorbit. Pana astăzi când aflam intr-un cocktail de știri ca ba Romania este de vina ca nu a răspuns la o solicitare de caziere si pentru asta au fost pedepsiți posesorii de pașaport romanesc, ba ca in Mexic stat suveran ,FBI si CIA fac filtre la intrarea in tara, ba ca erau suspiciuni ca infractori se ascund printre turiști. Si triumfal după ce sunt lăsați sa intre turiștii ramași după expulzarea altora aflam ca un interlop șef al nu știu cărei grupări a fost arestat la plecarea si nu la intrarea in tara. Si nu din Mexic ci din SUA. Lung prilej de vorba si de ipoteze. O prima concluzie. Statul ne tratează ca deșeuri. De ce mai avem consulate daca ocupanții fotoliilor din ele sunt ficuși decorativi. O prima măsura ar fi chemarea consulului României din Cancun, acasă la consultări. A doua măsură ar fi cererea in cel mai tăios limbaj diplomatic , a unei declarații din partea ambasadorului Mexicului la București. A treia măsură ar trebui sa vina din partea Ministrului Turismului privind sprijinirea acelora care au avut pierderi financiare din cauza situației fără a avea nici o vina in procesul de recuperare a pagubelor. Daca nu sunt vinovați cei care au greșit trebuie sa plătească.

Ca sa înțelegeți de ce am dubii privind motivele scoase din burta de autorități o sa va spun povestea mea de acum 15 ani. O experiență de coșmar cu autoritățile  Mexicane.

Conduceam o delegație de lideri de excepție ai firmei pe care o conduceam la acea vreme. Am aterizat cu o cursa KLM in Mexico City. După 4 ore urma sa luam o cursa Air Mexico spre Acapulco. Air Mexico făcea parte din aceiași alianța la vremea aceea. Urma sa stăm la hotelul lui Hugh Hefner. Deja ne proiectam experiențele in lumea de vis din filmele cu Elvis Presley. Veselie la Acapulco, am aflat ulterior nu a fost filmat la Acapulco. Ne îndreptam spre avion. Intram pe brațul de îmbarcare si un polițist burtos ne tratează ca pe vite mânate la staul. Îl enervam pentru ca nu înțelegea cum ne permitem o astfel de experiență. După cum mă știți, iar acum 15 ani eram mai “recalcitranta” vorba viceprimarului agresat, am cerut respect si explicații. Rezultatul a fost ca toata delegația a fost întoarsă din drum ,avionul a plecat cu bagajele noastre fără noi, încălcând toate deciziile post 2001. Ne-am trezit abandonat pe un aeroport pustiu cu burtosul zâmbind pe sub mustața șmecherească. Fără bilete fără haine, fără mâncare. O pedeapsa exemplară pentru ca am vrut respectarea drepturilor noastre. La ambasada telefonul suna a pustiu. Noroc ca olandezii de la KLM au fost profesioniști. Pe vremea aia Rute nu era flamand după portul Constanta. Ne-au găsit un hotel unde sa dormim , ne-au schimbat biletele si am plecat a doua zi. Pe cheltuiala lor. Am ajuns in Acapulco si ne-am adus aminte de Romania anilor 50. La lăsarea nopții mașinile armatei încărcate cu soldați si dotate cu mitraliere bântuiau pe străzi. Elicopterele patrulau pe cer si din când in când focuri de arma fracționau întunericul. In fiecare noapte câteva cutremure ne dădeau cu capul de pereți. Acapulco este zona seismica de grad mare. Când sa plecam acasă aflam cu stupoare ca Aero Mexico ne-a anulat biletele. Noroc ca am trăit in comunism si “procuratorul șef” Tatoiu n-a uitat cum spaga unge corupția din sistem. Am primit biletele scrise cu creion chimic de un funcționar șmecher si asudat după ce in pașapoarte i-am strecurat niște verzi. Din aia cu care vaccinam orice boala pe vremea lui Ceasca. Când am urcat in avionul KLM la întoarcere am avut impresia ca ne-au salvat extratereștrii. Am scuipat in sân si am promis ca nu mai calc in Mexic cate zile oi avea.

Nu te pui cu damele. Uitam repede durerea, ca la naștere sau divorț si iar avem plăcere la plăcere. Ce sa vezi. Anul trecut am vrut la soare in februarie si pe 2  am aterizat la Cancun. Am trecut ușor ca începuse pandemia si cam bătea vântul in stațiuni. Hotel all inclusive, cum nu îmi place dar asta era oferta când m-a apucat dorul de duca. Ziceai ca era Olimpul din anii 80 unde dădeai spaga sa ie îmbulzești cu “esențialii”. În hotel paznici fără număr ,pe străzile lăturalnice mizerie cat cuprinde. Mașinile cu mitraliera, mai puține decât la Acapulco mai bântuiau noaptea. După o ieșire din “lagăr” odată n-am mai riscat. Mi-am întrebat prietenii care tot lăudau Mexicul ce naiba au găsit sa le placa aici. Mi-au zis ca nu m-am dus la Tulum. Ca acolo-I crema. După o discuție cu un amic local din vremea Oriflame , m-am lămurit. Acolo merg starletele si “esențialii” lor finanțatori. Monaco de Mexic. Brr. De gustibus non disputandum. Trebuie sa trăiască si agențiile de turism  si marile lanțuri hoteliere. Doar ca nu pe banii mei. Never Mexic. Panama here I come. Experiențe similar am avut in Tunisia si Egipt. In Egipt când m-au urcat in avionul Tarom am avut sentimental ca m-am urcat in naveta spațială spre rai. Așa cu plecarea cu Alitalia din Tunisia. Doua companii aeriene in care acum nu mă mai urc cu aceiași încredere. Bref.

Nu plecați in state mai corupte decât Romania. Nu sunteți pregătiți pentru consecinte.1% probabilitate de experiențe negative  se pot transforma in coșmaruri pentru toata viața. Mai ales daca aveți copii cu voi. Nu sunați la reprezentantele noastre ca aruncați pe apa sâmbetei banii. Doar furnizorii privați de servicii se tem de scandal.