O picătură de  istorie este necesară pentru ca  să nu ne fie anihilată gândirea critică ,după ce ingerăm coctailul de știri  din ultimele zile. Știrile  nu sunt adevăruri absolute. Sunt realități procesate de trusturi de presă care sunt conduse de antreprenori care depind de finanțările sponsorilor pentru a face profit.  Așa cum mezelurile nu sunt carne nici știrile de astăzi din media nu sunt 100% materie primă . 

Hai să ne aducem aminte de contextul economic global de acum 50 de ani , Octombrie 1973, când de Yom Kippur o alianță de state islamice a atacat Israelul. Se întâmpla după o perioada de reconstrucție a Europei  prin planul Marshall, după ultimul război mondial. Economia europeana începea sa își tureze motoarele. SUA era principalul finanțator. Atunci, ca si acum, SUA era implicată intr-un conflict de uzură in Vietnam alături de Republica Vietnam , împotriva Republicii Democrate Vietnam, sprijinită de China si URSS.  Dar in 1971 ,rezervele de aur ale SUA nu au mai putut susține valoarea dolarilor in circulație. Franța condusa de  generalul de Gaulle a pus presiune pe dolar convertind-ul in aur in perioada 1961-1968. Întâmplător sau nu au izbucnit revoltele studențești  la început  la Sorbona apoi in toata Europa Occidentala. La fel de radicale si agresive ca manifestările pentru salvarea planetei ale tinerilor frumoși si liberi din zilele noastre  Ele s-au răspândit in toata Europa Occidentala. Treptat si alți lideri europeni au criticat modul in care regimul monetar internațional au permis SUA să își crească influența in Europa si să își consolideze controlul asupra industriei europene. Similar cu  ce s-a întâmplat in ultimii ani in UE prin politicile Green Deal care au îngenuncheat economia europeana. In 1971 s-a prăbușit  acordul Bretton Woods. S-a prăbușit acordul Minsk 2?

După atacul asupra Israelului de Yom Kippur in octombrie 1973 , statele arabe (OAPEC) au instituit o reducere a producției de petrol care a ridicat prețul petrolului. Un atac economic la adresa SUA, Marea Britanie, Canada, Japonia si Olanda care au susținut Israelul. Dupa 50 de ani pretul petrolului a variat proportional. Turbulentele pe piețele financiare au continuat cu replici mai mari sau mai mici până in 1990. A fost finalul prosperității in Occident. Interesantă este paralela dintre războiul din Vietnam cu cel  de astăzi din Ucraina. După criza petrolului, in sud s-a instalat foametea, soldații  ARVN si familiile lor au ieșit in strada din cauza foametei, le-a scăzut moralul , a urmat ofensiva majora a PAVN in centru si a urmat căderea Saigonului in 1975. Un semnal de alarma pentru Ucraina pentru 2025 daca modelul se repetă. Tot in 1975 a început războiul civil in Liban. Înghețat in 1990 reaprins in 2001975 fost începutul interesului pentru cauza palestiniană. Europa, mai ales Franța si Germania ,care au comunități mari musulmane , au avut de-a lungul timpului atitudini mai degrabă pro Palestina si  de condamnare a Israelului. Pe lângă finanțări masive pentru cauza palestiniană , care nu s-au transformat ininvestiții care să crească calitatea vieții  in aceste teritorii,  si au finanțat după cum se vede grupări teroriste. Linia roșie a fost trecută atunci când  UNESCO, cu sediul la Paris  a adoptat in oct 2016  o decizie controversata privind statutul locurilor sfinte din Ierusalim, actuala capitala a Israelului. Despre care Hillary Clinton a declarat ca s-a greșit in recunoașterea legăturii profunde si istorice a poporului evreu cu Ierusalimul si locurile sale sfinte. După 69 de ani in 2019 Israel s-a retras din UNESCO motivând că acțiunile acestei instituții ale ONU subminează adevărul. 

Albul si negrul  se schimbă precum sexul. Drepturile omului își  arata limitele. Nu se poate cu sufletul in rai si dosul in iad, fără pierderi economice masive. Asta este o lecție pentru occidentul drogat de o democrație originală. Dictatura minorităților.