Drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Depinde de cine si cum finanțează pavarea. De 100 de ani se vede din modul in care Liga Națiunilor si urmașa sa ONU prin organizațiile subordonate, au gestionat pacea, bunăstarea si sănătatea in lume . Ultimul eșec ,bombardarea Odessei după patronajul ONU al acordului Rusiei de garantare al exportului de grâne din Ucraina ,înainte ca cerneala sa se usuce pe document, este un exemplu mai mult decât concludent.
In 1919 după primul conflict mondial a luat naștere Liga Națiunilor. Ca sa fie pace. Obiectivul relevant a fost rezolvarea conflictelor intre națiuni prin negociere si arbitraj. Intenții bune fără consecințe practice. Liga n-a putut opri invadarea Chinei de către Japonia, nici agresiunea Italiei asupra Etiopiei, nici remilitarizarea Germaniei după tratatul de la Rapallo, înregistrat la Liga Națiunilor in 1923. Deși nu conținea explicit acorduri militare colaborarea militara a înflorit in umbra sa, contrar nemulțumirilor Franței si Marii Britanii. Un fel de ajutor militar al Rusiei pentru Germania, in termini cotidieni.
Atunci când marea criza a lovit lumea occidentala in anii 1929-1933 ,Germania, Japonia ,Italia si Spania părăsesc organizația si după câțiva ani in loc de pace începea al Doilea Război Mondial. (Ne)întâmplător este modul in care URSS intrată in Liga Națiunilor in 1934 a fost exclusa in decembrie 1939.Nu imediat după atacarea Poloniei ,in septembrie, invocând același motiv ca in zilele noastre :protejarea fraților de sânge. Doar după atacarea Finlandei in noiembrie 1939.Si după un aranjament care a intrat in istorie. Din 15 voturi ale Consiliului, doar 7 au fost pentru excludere. La limita după ce in prealabil ,întâmplător, cu o zi înainte de vot au intrat in Consiliu, Bolivia, Egipt si Africa de Sud!
In 1945 se naște ONU. Care preia o parte din structurile Ligii. URSS sub conducerea lui Stalin negociază dur cu Roosevelt regulile Consiliului de Securitate. Cu 5 membrii permanenți :SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța si China. Republica China si mai apoi RPC din1971 in timpul “nebunaticei ”administrații Nixon. China este primita la presiunea SUA. Întâmplător, Albania a fost tara care a inițiat moțiunea primirii RPC. Realizata cu sprijinul Angliei si Franței. Întâmplător sau din cauza problemelor cu inflația pe final de plan Marshall , după eșecul din Coreea si Vietnam. RPC trebuia frecventata. Întâmplător Kissinger ii face o vizita lui Zhou Enlai. Întâmplător izbucnește si Criza Petrolului in 1973 care trimite acordul Bretton Woods la arhivele istoriei.Ca sa nu ne plictisim ,ne rămân moștenire Banca Mondiala si FMI ca sa păstreze pacea si liniștea capitalului. Lucrurile se mai liniștesc prin revenirea creșterilor economice pana in 1990 când iar apar norii crizei. După ce Iugoslavia a fost un membru activ al ONU, ocupând si un loc ca membru nepermanent in Consiliul de Securitate si dând al 34-lea Secretar al ONU ,întâmplător se destramă democratic .ONU, trimite forte de menținere a păcii . Operațiunea continua după ce drepturile minorităților impun crearea Kosovo, o continua sursa de conflicte si nu de pace. În Transnistria menținerea a păcii după înghețarea conflictului din 1992 o fac întâmplător forțe rusești. Cu acordul tacit al ONU. Nici in Libia nu putem numără “succesuri” ale ONU in medierea intereselor Rusiei si SUA. In Ucraina s-a văzut cat de eficienta este intervenția organizației. ONU are 40000 de angajați permanenți si un buget de 3,12 miliarde $ in 2022 ,din care 20% pentru misiuni politice (?) speciale. Știu ca birocrația costa ,dar ținând cont de rezultate ,de la Consiliul de Securitate in jos ONU ar trebui sa se reinventeze înainte de declanșarea unui al Treilea Război Mondial de la prea multa eficiență in lupta pentru pace!
,