Sub preșul istoriei ,in toata lumea, este multa mizerie rezultata in urma creșterii economiei globale. Crizele din anii 1970,1980,1990,2008 au fost semne la care lumea a reacționat superficial.  In ultimii 65 de ani in lume s-a tot făcut curățenie de mântuiala in raporturile dintre națiuni de la est la vest, de la nord la sud. Pe măsura ce in ciclurile economice se ajungea la recesiuni, care se reflectau in scăderea nivelului de trai, mișcări sociale, escaladarea războiului rece si accelerarea cursei înarmărilor, s-a ajuns la confruntări militare, lovituri de stat, revoluții si războaie de independenta. Globalizarea, eliminarea granițelor geografice, a fost un proces care promitea sa elimine barierele din calea capitalului grăbit sa crească. Astăzi vedem că procesul dă rateuri. Cu costuri imense pentru capitalul uman. 

Intre 1950-1990 economiile avansate contribuiau cu 75% la creșterea economica globală. In 2010, acest procent scăzuse deja la  40% spun analizele Băncii Mondiale.  Tranzacțiile intre tari (importuri si exporturi) au crescut de la 20% in 1950 la 55% in 2010. Dependenta economiei globale de fluiditatea acestor procese s-a accentuat in ultimii ani. Doi ani de blocaje generate de pandemie au produs perturbări in aceste fluxuri economice. Care au generat masuri protecționiste. Tarile cu economii avansate au încercat sa transfere o parte din povară, economiilor in curs de dezvoltare. De care au descoperit cu stupoare că depind mai mult decât s-au așteptat. In timp ce preocupările in Occident erau legate de protecția mediului si viitorul Pământului, drepturile minorităților, de închiderea minelor si centralelor nucleare, sexul din buletinele supraviețuirea unor șopârle pe cale de dispariție, de rescrierea istoriei pentru  generare de cat mai multe voturi in campaniile electorale energia si mâncarea au început sa se scumpească Mâncarea se produce pe suprafețe care distrug specii , îngrășămintele care cresc productivitatea in agricultura se produc cu consum mare de energie, materialele cu care se ridica coloșii din marile centre urbane se produc in fabrici poluante si energofage. Condițiile de munca in aceste fabrici nu prea respecta standardele de drept ale omului cu care se mândresc vorbitorii de la Conferințele de Bătut Apa In Piua, stropite din belșug cu șampanie. Daca le-ar respecta costul ar creste si profiturile finale ar scădea dramatic. Nu din cauza asta producția a fost exportata in tari in care drepturilor omului sunt doar pe hârtie si lumea “civilizata” se ocupa de inovație, servicii si tipărit bani. Deschiderea Financiară Globala, definita ca suma tuturor activelor si pasivelor străine in procentul PIB-ului a crescut de la 50% in 1970 la 400% in ultimii 10 ani. Aceste conexiuni tot mai puternice intre tarile lumii sunt imposibil de inversat. Nici o tara nu mai poate supraviețui închizând-se la schimburi comerciale externe. Conflictul din Ucraina este doar vârful icebergului care fracturează carapacea  societății perfecte in care am visat ca trăim. Asistam la un conflict intre doua civilizații, fiecare cu “adevărurile” ei. Cam cum s-a întâmplat la Căderea Imperiului Roman civilizator, înainte de intrarea in ceea ce istoria numește Dark Ages. (Evul Mediu timpuriu). Pentru ca nu se poate sa ne mințim cu vorbe frumoase, întorcând capul de la realități dureroase ca să dormim liniștiți, fericiți ca nu suntem noi eroii știrilor cu impact emoțional, este timpul sa acceptam ca lumea in care trăim se va schimba. Ca sa nu facă implozie lumea noastră perfecta, trebuie sa fim responsabili si sa negociem lista de priorități si sa ne pregătim de niște pierderi de confort. Vrem nu vrem tot vom pierde din confortul actual.  Important este ca aceia care vor negocia in numele nostru sa nu ne vândă pe doi arginti. În vremuri tulburi istoria ne învață ca înfloresc lideri cu limba dulce dar cinici, mincinoși si fără caracter. Sa facem curățenia de primăvară, cu minuțiozitate, măcar in ograda noastră.