Duminica Emmanuel Macron si-a câștigat al doilea mandat cu un avans de 17% in fata Marinei Le Pen. Asta după ce in primul tur s-a clasat pe primul loc cu 27,85%,urmat de Le Pen cu 23,15% si Jean Luc Malenchon cu 21,95%. Pe un absenteism comparabil cu cel din 2002. Răspunsul la întrebarea de unde au venit voturile pentru Macron si de ce ele reprezintă un măr otrăvit ,o sa îl aflam la alegerile parlamentare din iunie. 

Impactul crizei economice, al inflației galopante si al declanșării războiului din Ucraina a modificat substanțial trendul electoral previzionat după alegerile departamentale si regionale din iunie 2021. Atunci când liderii de centru dreapta au câștigat poziții cheie, iar partidele lui Macron si Le Pen au avut rezultate slabe. Pe fondul unui absenteism de 66 %! Cel mai ridicat procent din timpul celei de-a 5-a Republici. Atunci  Damien Abad, liderul LR ( Les Republicains) declara cu speranța , ca dreapta este mai puternică decât oricând si mai mult decât niciodată , aceasta poate câștiga  fotoliul prezidențial. Soc si dezamăgire. Valerie Pecresse, candidata lor ,n-a reușit sa atingă pragul de 5% care sa ii permită returnarea cheltuielilor de campanie. Ai noștri combinatori de liste si candidați ar trebui sa învețe din aceasta experiența a francezilor, cum se pierd voturi dacă se propun candidați in urma unor aranjamente de culise, pentru liniștea grupărilor care se înfruntă in partid. Pe doamna in cauză n-au votat-o nici vecinii ei. Dacă sondajele arătau o diferența mai mica de 5% intre combatanții din turul 2 și s-a ajuns la diferența de 17% ,se ridica un mare semn de întrebare  privind modul in care aceste sondaje au forțat votul pentru Macron. Cam cum a fost la noi in 2000 când  contestatarii lui Iliescu s-au înghesuit sa-l voteze de frica lui Vadim Tudor. Votul forțat pentru Macron promite sa fie o piatra de cauciuc cu care partidul său se va lupta in campania din iunie.

In 2017 Macron ,neofitul politic centrist, care nu fusese ales niciodată într-o funcție publică, a câștigat previzibil , pe o alunecare de teren a partidelor  clasice. Cu 66,1% in fata aceleiași Marine Le Pen, răul de serviciu ,devenind cel mai tânăr președinte al Franței.

După cinci ani de guvernare si după spectaculoasa înscăunare din 2017,Macron a fost mai temperat in festivism duminica seara. Pentru că știe care va fi costul in următorii 5 ani. Cu conservatorii mainstream in degringolada si stânga clasica confiscata de Melenchon , structura parlamentului se anunță a fi după alegerile din iunie profund eterogena si imposibil de capacitat a vota legile cu caracter economic si social care se impun in criza economica care avansează exponențial.

Așa cum in 2017 Macron a câștigat en fanfare ,după ce s-a despărțit de liderul mainstream de stânga ,Francois Hollande ,al cărui ministru al Economiei a fost, ,înființând propriul partid centrist ,compilând mesajele ale dreptei, stângii si centrului și exploatând frustrarea fata de vechiul mainstream, tot așa in iunie este de așteptat ca alte grupări politice sa exploateze frustrările in creștere ale populației in căutare de lideri noi cu alte soluții la problemele economice tot mai grave. Macron a fost in 2017 un om nou. După cinci ani s-a erodat. Iar partidul sau nu promite reveniri spectaculoase după eșecul din 2021.Nici poziția de conducător al UE pana in iunie nu o sa ii fie de mare ajutor ,in condițiile in care restricțiile impuse Rusiei de către UE vor afecta si puterea de cumpărare a electoratului francez. Interesant de urmărit cum va naviga  Franța in aceasta furtună , in condițiile in care si pe noi romanii ne paste aceiași năpastă in cele 4 alegerii din 2014 , după ce valul de frustrare va creste cat PSD si PNL ,partidele tradiționale, se giugiulesc într-o uniune pentru utopica noastră liniște, iar AUR promite sa devina un coctail periculos de extrema stânga si dreaptă in același scrot.