Zilele astea subiectul educației frige rău. După ploaia de știri  descurajante despre calitatea rezultatelor la capacitate si bacalaureat. Rezultate care ne arunca in mlaștinile de la capetele clasamentelor de tot felul. După cinci ani de la  lansarea  de către Profesorul tarii , a programului “Romania Educata” ,săptămâna asta liderii coaliției sunt chemați la evaluări la Cotroceni. Fără participarea opoziției. Asta ca sa înțelegem ca mai vor sa stea la putere încă mulți ani.

De regula un program național in educație generează rezultate relevante după 10 ani de consecventa in aplicarea lui, indiferent de ciclurile electorale. Ori asta in Romania, cu miniștrii schimbați ca ciorapii nu o sa se întâmple niciodată. Interesant este ca in UE ,unde exista tot felul de directive de aliniere in domeniul energiei, al siguranței alimentare, al drepturilor minorităților, nu exista nici o politica de aliniere in domeniul politicilor in educație. De formare, nu de evaluare. Absolvenții de zece pleacă la studii in universitățile din străinătate. De ce? Pentru ca Romania oferă condiții de formare de excepție? Pentru ca in Universitățile noastre exista centre de cercetare cu baza materiala la standardele secolului XXI? Pentru ca in Romania funcționează criteriul meritocrației? Probabil ca nu, dacă ipoteza ca notele de zece sunt corelate cu gândirea critica este adevarata. Si atunci suspiciunea de folosire a educației într-o campanie de  spălare de imagine a liderilor puterii vremelnice, pentru a masca escul lamentabil al virtualelor reforme patronate de educatorul Johannis, sunt mai mult decât rezonabile. A scăzut abandonul școlar? Nu. Avem vreo statistica si subordonat o strategie coerenta, la nivel național ,privind  cauzele si resursele necesare de implementare a reformei? Cu obiective si indicatori de eficienta clar definiți ? Nu. Există vreun studiu de impact al programelor școlare asupra nivelului de competente cerute de piața muncii? N-avem electricieni, instalatori, topografi, educatori, moașe ,grădinari. In loc sa vorbim despre asta dezbatem educația de gen in scoala.Ca si cum un tânăr fericit ca si-a schimbat sexul pe banii CNAS o sa repare mai inteligent o țeava care se pregătește sa declanșeze o explozie sau un transformator care arunca in bezna Capitala. Un exemplu clar de pus carul înaintea boilor. Absolvenții scolii  romanești “educate” se plâng ca salariile sunt mici. Cu excepția birourilor din administrația publica unde angajatorul Stat da salarii mari, că nu da de la el, da din taxele noastre, antreprenorul  plătește  funcție de ceea ce angajatul este competent sa facă. Si plătește bine ,pentru ca oferta este tot mai mica. Educația si sănătatea sunt cei doi piloni care garantează independenta unei națiuni. In aceasta ordine. O națiune lipsita de educație elementara va genera costuri mai mari in orice sistem de sănătate publica. Se vede in eșecul campaniei de vaccinare. Chiar daca la nivelul premierului se vede ca succes. Care sunt cele  doua mari probleme in educația din Romania? O programa stufoasa si inutila generata de interesul unor grupuri pentru păstrarea unor posturi in învățământ. De la gimnaziu pana in universități. Si cel mai grav lipsa unei strategii de formare a formatorilor pentru educația in domeniul gestionarii informației. In era internetului informația este la îndemâna oricui. Cum sa gestionezi acest aflux imens de informație, cum sa o filtrezi, cum sa discerni ce iți este utili si ce este relevant, asta ar trebui sa te învețe dascălul la scoală. Si pentru asta nu avem programe de specializare pentru profesori. Și daca începem acum, rezultatele se vor vedea cel mai devreme peste 10 ani. Are Romania resurse sa aștepte atât? Optimismul meu s-a epuizat.