Săptămâna asta debutează cu tot felul de crize care vor afecta Romania pe termen lung. Doar că la noi se mestecă aceleași mărunte subiecte cu iz electoral care nu vor avea nici o relevantă atunci când ne va lovi tsunami -ul economic generat de cutremurul care zgâlțâie piețele mondiale. Promisiunile politicienilor in campanie electorală sunt despre orice, mai puțin despre problemele serioase cu care ne vom confrunta in anii care vin. Romania nu are infrastructura necesară transportului rapid de tehnică in caz de dezastre , este dependentă de importurile de alimente, nu are spitale pentru situații de criză , nu are independenta energetică. Romania trăiește pe datorie cu speranțe deșarte, alimentate de politicieni inculți si iresponsabili.

Cum se raportează decidenții noștri la inflația care golește buzunarele romanilor? In loc să adopte o legislație care să ducă la scăderea costului energiei, care este cauza principală a creșterii in lanț a costurilor, ei se focalizează pe tot felul de plafonări abracabrante care fac mai mult rău decât bine, închid sursele de producție si împart tichete de ajutoare de la UE pentru vulnerabili. Nu la toți, doar cât sa poată sa trâmbițeze că au făcut si au dres, in campania electorală care vine. Ce se întâmplă in restul lumii nu se discută la noi. Că banii sunt tot mai scumpi, că ratele de creștere a dobânzilor au pus presiune pe bănci ,care de la mic la mare încep să-si dea duhul, că finanțările tot mai scumpe si costurile de producție generează falimente in lanț in sectoarele vitale , că politicile aberante ale UE privind decarbonizarea ucid sursele de stabilitate economică. Nimic. Știrea că a crescut cu 30% numărul firmelor care s-au închis anul aista in Romania, comparativ cu anul trecut, trece neobservată. La noi se tot discută despre când cresc pensiile si cum o sa se elimine pensiile speciale la calendele grecești. Care pensii nu au cum sa crească dacă se închid firmele care angajează oameni care contribuie la fondul de pensii. Doar cu bugetari care administrează banii ipotetici ,nu ai cum să ai un fond de pensii sustenabil.  Mișcările din Franța sunt un exemplu despre cum nu se face o politică sustenabilă a fondului de pensii. De ani de zile ,Franța a externalizat producția de bunuri, care distrugea mediul. S-a diminuat numărul de locuri de muncă, a scăzut constant numărul de ore de muncă săptămânal , s-a diminuat alimentarea fondului de pensii, capitalul a migrat spre zone mai prietenoase fiscal, a crescut numărul de beneficiari in același timp cu costurile sociale. Au muls vaca de prea multe ori fără să o hrănească si vaca stă să moară. Si acum opoziția comunistă vrea modelul cubanez. Asta se întâmplă când clasa politică este măcinată de corupție endemică. Se duce democrația in gard si urmează haosul. A trecut prin asta si Grecia si urmăm si noi in același model de deteriorare economică. Suntem fascinați de masele de oameni care își cer drepturile in Franța. Dar câți dintre noi înțelegem că acest tip de rezistentă adâncește criza economică deja existentă. Pierderile într-o perioadă de recesiune duc la creșteri exponențiale ale dezastrului. Refacerea va fi tot pe spatele populației care duce si acum greul. Daca Franța nu este un exemplu care sa ne sperie, să ne uităm la SUA. Inflația este galopantă, politicile de decarbonizare au crescut costurile si dependenta de China, lupta pe viată si pe moarte intre democrați si republicani a împărțit tara in tabere ireconciliabile, băncile stau la coada la pentru a fi salvate de mașina de tipărit dolari, calitatea vieții americanului de rând s-a deteriorat pentru ca planeta si democrația să fie salvate. Ipotetic. Când politicienii se ceartă pe mize profitabile si sărăcia se instalează  in clasa mijlocie capitalul adevărat migrează ,democrația moare si in urma lor rămâne terenul arid pe care se instalează anarhia propovăduită de profeți mincinoși.