Mai este puțin si “se gată” campania asta electorală cu distanțare socială, pereche cu distanțarea de adevăruri elementare. Sătula de declarații belicoase demne de spectacole de marionete la bâlciurile de odinioară, m-am apucat sa citesc cu încrâncenare programele stufoase ale celor care se bat cu “bate si topoare” sa salveze tărișoara asta de sărăcie. Si dăi si luptă neicușorule de te ia somnul de la brașoavele care se ițesc printre grafice si poze așternute (cred ei cu dibăcie) de comunicatorii strategici cu carnete de partid, roșii, galbene sau albastre.

Nici o diferență fata de congresele partidului oamenilor muncii sau de mai “modernele” adunări anuale din marile corporații. Pe scena se vantura șefii țanțoși  cu graficele realizărilor generatoare de bonusuri grase. In spatele salii se doarme după cina festiva din seara precedenta sau se bârfește savuros despre “cv” -ul ultimului premiat cu o promovare.

Creșteri peste tot. De “pamblici” de autostrăzi, de scoli si grădinițe, de pensii, alocații, ajutoare, de investiții in te miri ce. Totul alimentat de șuvoaiele de bani care ni se promite ca vor curge din cornul abundentei numit U.E. Vom face si vom drege in 4 ani ce in Romania nu s-a făcut intr-un sfert de veac de “emancipare”. Daca ești suficient de masochist sa parcurgi toata maculatura ajungi sa te întrebi buimac: Frate ,am murit de Covid si m-am trezit in Rai? Înconjurat de ingerași ,arhangheli  si sfinți ?

Spațiul online duduie de ocările aruncate intre susținătorii taberelor beligerante. Al meu este mai îngeraș decât al tău. Daca in bâte  nu se poate sa ne convingem, atunci a venit vremea sudălmilor de la cozile pentru picioare de porc. Si dăi si scuipă in numele luptei anticorupție cu prezumția de nevinovăție pentru ostenii din falanga purtătorului de aruncător de dejecții.

Asta pana la ora 18, trecute fix, când marele mediator al neamului însetat de democrație si stat de drept iese in conferința de presa sa prindă muște cu Constituția pe post de plici. Atunci este show time.

Lung prilej de vorbe si de ipoteze  la tv-urile pentru care publicitatea electorala este vitala pentru supraviețuire. Până vine ora de culcare ,că este “aproape stare de urgenta”. Nici sex nu iți mai vine sa faci cat calculezi rata pentru mașina de care o sa ai nevoie ca sa circuli pe autostrăzile care iți năvălesc online in garsoniera închiriată.

Se spune despre Romania ca este o tară tristă plina de umor. După ce am terminat de lecturat maculatura numita program de guvernare la toate partidele, n-a rămas decât tristețea.

Tristețea ca exista unii care sunt dispuși sa creadă in toate aceste promisiuni fără acoperire. Așa cum exista fraieri care cumpără tot felul de prostii pe Instagram. Tristețea ca in aceasta tara exista lideri atât de cinici încât se joacă cu umor negru cu viețile noastre. Poate umorul este doar la ei când își rad de noi cu promisiunile lor deșarte cu care ne “droghează”.

Si totuși. Duminica pe 6 decembrie din pălăria democrației ,listele pe care se va pune stampila vor propulsa niște personaje. Care vor uita urgent de promisiunile partidului care i-a propulsat. Si 4 ani de zile noi vom rămâne sa ne dam cu capul de pereți de cat am fost de fraieri. Cam cum fac eu acuma cu votul meu de la locale.

Seneca spunea odată UTRUMQUE VITIUM EST,ET OMNIBUS CREDERE ET NULLI,adica este greșit sa crezi in toți si sa nu crezi in niciunul. Ca sa nu greșim, soluția ar fi sa alegem să avem încredere într-o minoritate , cu înțelepciune si UMOR.