In duminica care a trecut am văzut primele efecte politice în UE ,ale gestionării dezastruoase ale crizelor succesive din ultimele 30 de luni. Pandemia, criza energetică rezultată din politicile decarbonizării și criza economica generată de cea energetică și potențată de sancțiunile împotriva Rusiei.
In Franța, președintele Macron a pierdut majoritatea absolută in legislativ , reformele sale depinzând de o alianță discutabilă cu republicanii sau cu fracțiuni din NUPES, iar in Spania socialiștii au pierdut Andaluzia in fata dreptei.
In noul legislativ francez, alianța NUPES formata din Franța Nesupusă (72) , socialiștii (24),comuniștii(12) și ecologiștii (23),condusă de Melenchon și-a câștigat 131 de locuri fără a deveni însă principala forța de opoziție, fiecare partid dorind să-și păstreze identitatea. Apelul lui Melenchon la crearea unui singur grup parlamentar a primit deja un răspuns negativ din partea socialiștilor prin vocea deputatei PS Valerie Rabault
” stânga este reprezentată prim diversitatea sa in Adunarea Națională. Dorința de a o suprima este o eroare”. Drum deschis spre negocieri cu majoritatea prezidențială. Succesul răsunător este al extremei drepte care a obținut 89 de locuri fata de 8 in 2017 .Marine Le Pen va conduce de acum încolo tabăra opoziției cu un discurs centrat pe politici anti imigrație și rezistență fata de politicile de centralizare a deciziei in UE. Această repartiție a voturilor reflectă polarizarea excesivă a electoratului. Sărăcirea populației ,creșterea poverii pe spatele clasei mijlocii in numele unei solidarități excesive fără responsabilități precise. Ambele partide din extremele arcului legislativ nu agreează o mai profundă integrare europeana ,obiectivul președintelui Macron. Cel care urmărește poziția de lider UE după retragerea Angelei Merkel .Votul de duminica este și o sancțiune pentru obiectivele președinției franceze la UE: relansare, putere, apartenența, negocierea pentru energie nucleara verde, Europa mai umană ?Noul model de creștere europeană promis in dec 2021 de Macron este un eșec, tradus in inflație galopantă. De la 1 iulie președinția UE o preia Suedia, cea care are o viziune total opusa celei promovate de Macron. O Europa descentralizată ,in care fiecare națiune să se dezvolte independent fără decizii impuse discreționar. Criza economică declanșată de politicile de protecție a mediului , a diminuat din tonalitatea ecologiștilor al căror lider informal a fost Greta. Aderarea la NATO sub presiunea agresiunii ruse in Ucraina a contribuit la repoziționarea electoratului fata de NATO și nu fata de UE.
In aceste condiții ,extinderea UE cu Ucraina și Moldova ,cu costurile aferente , va rămâne la nivelul promisiunilor. Balcanii și Turcia la ani lumina distanta.
Criza alimentara din Africa va genera un aflux de migranti pe care sudul Europei nu este pregătit să îl mai asimileze după ce fluxul de refugiați ucraineni continua să crească.
Nici SUA nu este prea sănătoasă economic și este presată să ridice taxele impuse de administrația Trump Chinei. Și uite așa măsurile de pedepsire a Rusiei au transformat China intru-un colos economic in Pacific, locul in care urmează creșterea economica la care visa Macron, cel care a decontat milioanele de voturi ale electoratului lui Melenchon in turul doi al prezidențialelor.
La acest exemplu de haos nu trebuie să ne mirăm de cum au fost gândite in România liniile “directoare” ale securității (lor) in viitoarea epidemie de haos politic.