După un an de bombardamente cu știri despre moartea care pândește la fiecare colt, lumea începe sa-si pună întrebări. După ce ne-am conformat, marea majoritate, fără sa se potolească numărul de îmbolnăviri, după ce s-au pierdut locurile de munca in sectoarele in care activitatea presupunea apropierea fizica intre oameni, după ce sacrificiul a rămas fără rezultate si scandalurile privind contractele frauduloase încheiate la adăpostul stărilor de urgenta au început sa iasă la lumina, s-a instaurat profunda neîncredere in autorități.

Ni s-a spus ca trebuie sa stăm in casa, ca trebuie sa ne spălam pe mâini si sa păstram “distanțarea sociala”, sa ne izolam de bunici si părinți ca sa ii protejam de moarte. Am făcut-o majoritatea dintre noi. Si care este rezultatul? După un an am ajuns din nou in situația in care bătrânii nu au voie sa mai iasă din casa in anumite localități. Fără sa avem nici o statistica privind rata de infectare in urma acestor activități. Am închis școlile fără nici o statistica privind gradul de infectare in scoli. Am sacrificat o generație fără sa căutam alternative de salvare. Închiderea a fost alternativa pentru orice. Asta știu sa facă esențialii din instituțiile naționale si internaționale. Nimeni nu ne spune care este politica de testare deși numărul de pozitivări determina nivelul restricțiilor. Cu cat se testează mai mult cu atât creste numărul de rezultate pozitive. Astfel creste valoarea incidentei la mia de locuitori. Adică culoarea unei zone depinde de numărul de testări. Nici in topul mondial culorile nu sunt mai credibile. Pentru ca numărul de teste diferă de la tara la tara. De ce nu suntem in stare sa testam mai mult deși avem potențial? Înainte de alegerile parlamentare, in  20 noiembrie 2020 rata de testare era de 1,86 la mia de locuitori. Acum când suntem amenințați cu felurite restricții testam doar 1.16 la mie. Prea scump daca nu este ceva de câștigat politic? Si nu este clar unde si cum pentru ca ceata sa ascundă alte contracte precum cele pentru „izoletele” care are au dispărut de pe ecrane. În ceata.  Daca asta nu este lipsa de strategie, adică mare brambureala, atunci  sa ne uitam la marea vaccinare. Oamenii aleargă după locuri de vaccinare la sute de km de casa. Pentru ca  alocarea dozelor s-a făcut pe orice alte principii decât legea cererii si ofertei. E greu sa faci un plan. Vă amintiți cum reclama Timișoara numărul mic de vaccinuri alocate in timp ce in satele din anumite județe a explodat turismul de vaccinare. Marea brambureala continuă. In scoli. Săptămâna asta sunt simulările pentru bacalaureat. Brambureala si discriminare. De ce? Pentru ca DSP-urile din subordinea ministrului, deși au teste alocate pentru scoli , nu le fac. Așa ca elevii rămân carne de tun in războiul dintre stelele usr-iste si PNL-iste. Ministrul “impacteaza” ajuns la butoanele sănătății vrea si el contracte fără licitații  cum au fost cele pentru măști sau izolete. Asta se poate doar daca se instaurează ceata stărilor de urgenta sau necesitate. Ciocul mic revine in strategiile de comunicare. Pui întrebări de bun simt ești catalogat drept anti-vaccinist, negaționist sau terorist după modelul condamnărilor din anii 50. Nu acceptai “vaccinul” sovietic produs de Stalin erai catalogat “legionar” si erai trimis la Canal. Meteoriții rupți din stelele politice ale acelor vremuri amenință din nou sa alimenteze ceata care sa acopere marea brambureala. Liliecii sunt de vina ca am ajuns aici zice OMS. După cum știm de pe vremea când făceam scoală serioasa ăștia zboară doar noaptea, când nu este nevoie de ceata. Rămânem la mana stelelor politice care ne vor lumina cu calm olimpian  drumul  spre salvare. Pentru ca NOI suntem vinovați de marea brambureala pentru ca nu ne spălăm corect pe mâini. Zic niște specialiști in spălat pe creiere.