Democrația (puterea poporului) se bazează pe votul universal si suveranitatea națiunii.

 De ce democrația nu funcționează la fel peste tot?  Pentru ca principiile sunt doar forme fără fond ,fără oameni de onoare care sa trăiască in spiritul lor. Pentru ca națiunile bogate in resurse ajung in pragul sărăciei prin votul universal exploatat cinic pe principiul dezbina si stăpânește. Totul are un preț. Puternic este cel care deține sursa plații si alege intermediarii. Restul este un joc virtual intre bine si rău ,care  înlocuiește școala.

Prin votul universal un cetățean-partid este legitimat sa își impună propria voință celorlalți. In acest context principiul reprezentativității este condiționat de procentul participării la vot. Principiul autorității.

Alegerile parlamentare din acest an s-au remarcat tocmai prin absenteism.

5 milioane de alegatori au conferit autoritate reprezentanților lor asupra restului de alegatori ,

peste 700000 de participanți la vot sunt reprezentați de aleși pe care nu i-au votat sau chiar de aleși care au programe opuse acelora care au pierdut din cauza pragului electoral de 5% sau redistribuirii mandatelor, iar 13,4 milioane sunt “minoritatea” asupra căreia autoritatea rezultata din aceste alegeri își va impune deciziile legislative.

Si ca sa fie tabloul cat mai nedemocratic, din aceste 5 milioane de voturi doar jumătate vor genera autoritatea in puterea executiva. Așa am ajuns ca poporul de 22 de milioane sa fie condus de reprezentanții a 2,5 milioane . Pentru ca opoziția din legislativ, reprezentanta de celelalte 2,5 milioane este divizata.

Teoretic principiul reprezentativității si egalității a fost respectat. Practic  democrația in Romania anului 2020 nu respecta in fond nimic din principiile democrației liberale.

Acuma cine-i de vina ca am ajuns aici? Teoretic este vina poporului ca nu s-a dus la vot.

 Practic este vina partidelor parlamentare care nu si-au modelat oferta de posibili reprezentanți ai autorității , onorabili, pe nevoile electoratului in ansamblul lui si mai ales meschinele interese de grupuri transpartinice, care au dus la o legislație in domeniul electoral care a permis consolidarea nereprezentativității. Cel mai grotesc exemplu este votul la locale intr-un singur tur. Deși in 2016 s-a ajuns ca majoritatea de 10% sa conducă o minoritate de 90% pe principiul “dezbina si stăpânește”, partidele parlamentare in perioada 2016-2020 nu au reușit sa ajungă la un consens pentru schimbarea acestei legi. Asta in contextul in care gradul de reprezentativitate era mai mare decât cel din legislatura care începe.

Cea mai întâlnită întrebare retorica in acest an electoral a fost “Eu cine votez? Nu mă regăsesc in oferta electorala”. N-am cu cine, așa ca stau acasă. Din cauza pandemiei nici măcar opțiunea  de anulare a votului ca o forma de sancționarea nu a mai fost eligibila. S-au dus la vot alegatorii din nucleele dure si cei marginalizați cărora li s-a oferit o alternativă miraculoasa, neverificată dar si nealterata de exercițiul autorității.