Romanilor le plac vorbele frumoase si promisiunile tip “lover boy”.Asteapta tot timpul miracole si persoane providențiale care sa acționeze in locul lor. Noi romanii avem o mare plăcere sa fantazam despre lupta intre bine si rau. Harap Alb ,basmul copilariei.

Daca ieșim acum pe strada, asa cum primăvara ne invită ,vom avea surprize neplăcute.

Am parcurs drumul de la Cîmpineanu colt cu Calea Victoriei, spre Ateneu, prin fata Sălii Palatului spre stațiile de autobuz din Piața Romana, analizând fațadele clădirilor , steagurile zdrențuite din fata instituțiilor publice. “Artizanii ” cu marfa chinezeasca de la metroul din Romana, m-au oripilat. Bucureștiul anilor 79 cand mergeam pe jos de la Universitate pana la Doina ,la început de primăvara, este o iluzie pierduta. Pavelele de pe drum se mișca, sunt crăpate sau lipsesc. Bordurile generatoare de parandat au sucombat. Ce te frapează sunt zeci de stâlpișori galbeni care delimitează spațiile de acces. Ca nuca in perete. Si costa cat trebuie sa faca fericiți niște consilieri locali.

Cafenele multe pentru străini rataciti, afișe rupte despre susanele si câteva magazine cu marfa de mana a doua din Orient .Stații de autobuz impanate de creații artistice ale tinerilor rebeli.

Vine o primăvara trista in capitala formelor fara fond . Si noi suntem de vina ca mimam ca ne place. Din goana bolizilor realitatea este virtuala. Ce trist.