Romania este o republica semi-prezidențială. De 20 de ani încoace președinții noștri au început să sufere de sindromul Guvernul Meu  care se manifestă tot mai agresiv. Împărțirea puterii in stat nu prea merge într-o tara obișnuită in sute de ani sa alerge nedemocratic după cate un tătuc. Într-o tară in care trădarea este adânc înrădăcinată in gena liderilor, acest tip de management politic este de înțeles. Dar nu trebuie acceptat fără sancțiunea electoratului.

In 2008 a fost criza sistemului bancar. Romania era cu FMI la poarta. Președintele Băsescu, avea guvernele lui, Boc 1 si 2 . A stopat in stilul caracteristic degringolada ..La început a avut si Parlamentul lui. A trecut prin 2 suspendări. Avea legitimitate prin personalitatea lui de căpitan de vas. A reușit 8 ani sa conducă cu mana forte. Navigând printre trădări si lașități. A trecut Romania prin furtuna. A creat însă prin conducerea unicefală vulnerabilități in conducerea marilor partide. PSD-ul s-a fisurat la vârf, luptele interne utilizate pentru controlul hamurilor s-au finalizat in grupuri care au măcinat piramida pe care era construit. Așa a fost posibil ca Dragnea, venit din partidul lui Băsescu să se instaureze la conducere. Partidul prezidențial PDL a avut o soarta  mult mai rea. A sfârșit absorbit de PNL-ul mic si divizat . PMP-ul creat pe final de mandat nu avea nici o șansă .  A fost înscăunat Johannis ca șef lipsit de legitimitate  al PNL si au urmat 10 ani in care a tot încercat sa aibă Guvernul Lui. Din păcate „capabilitățile „ sale nu erau de căpitan de vas. Erau de mic funcționar de urbe, cu nevastă răvășitoare cu dosare de găinarii, închise in sertarele noii elite . Pentru că nu exista o alternativa a stat 10 ani si a distrus ce mai rămăsese de distrus din establishment-ul partidelor mari. A venit si pandemia care a contribuit la întărirea conspirației tăcerii si marea țopăială fiscală .  Debandada pe toate fronturile . Alegerile parlamentare din 2020 in plina pandemie au fost bomboana pe colivă. Guvernele Orban au accentuat lipsa de încredere a electoratului in partidele tradiționale. Care au fost adunate într-o pălărie de tip USL-2 pentru Președintele surd si orb la nevoile electoratului. Debușeul USR si AUR începea sa prindă contur.  Așa că ne-am ales cu Nicu si Marcel , rotativă si comasare de alegeri locale cu parlamentare. Explozia deficitului pentru pomeni sociale in anii 2023 si 2024 a aruncat tara in haos economic. Din spuma USL-2 nu s-a născut nici o soluție de președinte cu susținere majoritară dar in goana după miracole a acaparat electoratul un partid care promitea soluții fără să fi avut vreodată responsabilitatea exercitării puterii. A mai fost si tevatura cu alegerile prezidențiale anulate si alegerile parlamentare de ziua națională .  Așa am ajuns in 2025 cu un Parlament fragmentat si un alt Președinte fără un partid si fără Guvernul Lui. 

2026 marchează o noua lupta pentru un control pe modelul Băsescu. Din nefericire daca Johannis a fost o caricatură tristă,  Dan este o acuarelă de ciclul primar.  Familia băiatului cu ghizdan vrea sa ii facă partid, vrea sa ii facă un guvern înainte de numirea șefilor de servicii după ce s-a terminat numirea șefilor de parchete. Situația economică este atât de gravă încât o marionetă pusă la Palatul Victoria va detona si va distruge Romania pe termen lung. Finanțatorii deficitului s-au cam saturat de experimentele democratice românești. Ne trebuie un guvern. Dar in nici un caz Guvernul Lui. Pentru că el nu este un Om de Stat. Așa ca la Palatul Victoria avem nevoie de un Om de Stat. Care să ia acele masuri nepopulare care pot să vindece Romania si să devenim frecventabili fără contracte de lobby.