Anul acesta a început cu foc, 2 rafale până acum . Statistica chineza mai puțin machiată decât cea occidentală ne spune că in februarie începe anul Calului de Foc. Se întâmpla la fiecare 60 de ani. Sa ne amintim de 1986.Turbulentele de atunci au dus la căderea Cortinei de Fier.(am scris despre acele vremuri in National,”1985 anul sfârșitului lumii vechi „) Instabilitate economică, Cernobîl, populația tot mai nemulțumită de masurile de austeritate . Iar se schimba lumea. Nici in bine nici in rău. In altceva. 

Ca sa înțelegem trebuie să avem gândirea critică dobândită printr-o educație de calitate. In Romania , cu câte un ministru al educației in medie pe an de la revoluție încoace este un deziderat utopic. S-a dorit implementarea cu forța a schimbării pe model occidental  si a rezultat o caricatură de societate democratică in formă fără fond. Din rău in mai rău. Cu o clasa de decidenți politici tot mai analfabeți funcțional.  Diplome, mastere, doctorate pe care doar hârtia de toaletă le mai suportă. Coliva de la parastas  este ultimul guvern pentru stabilitate condus de pseudo-liberalul contabil de ICVA , pe numele sau Bolojan. Spoliază cu taxe aberante populația, la grămadă . Pentru că nu poate să izoleze si să  pedepsească șmecherii care s-au refugiat pe listele partidelor care se lauda ca salvează Romania prin asocierea pentru stabilitate. Cate rude , cumetrii sau ibovnice ale primarilor partidelor sau ale  consilierilor de pe listele lor de la guvernare au certificate frauduloase de handicap? Nu știe Contabilul Bolek. Dar condamnă cu manie proletara pe toata lumea. Hotul striga hotul. Bagă taxe pe proprietate până la cer ca sa finanțeze scaunele afinilor de partide  din  birourile administrației locale si centrale care umilesc contribuabilii cu aroganta hotului neprins. Negustor cinstit de sinecuri. De departe însă cea mai mare rușine o reprezintă Parlamentul României. O adunătură de oameni de listă de partid  care se dau reprezentanții poporului .Care au competente doar cât să ridice mana când dă ordin șeful de grup ales de șeful de partid , pe criterii de dragoste de statut (?). Așa ajungem la povestea cu focul doi din acest început de an. Curățenia din Venezuela. O tară bogată in resurse precum este la scara mai mica Romania. Care prin vot democratic al unei majorități analfabete funcțional l-a adus la putere pe Chavez si mai apoi pe purtătorul sau de servieta , șoferul suveranist Maduro cu gașca lui. Care a devalizat tara si se pregătea să  ducă plocon Chinei resursele imense de petrol. Cam toata istoria Americii Latine este despre votul democratic al fraierilor dat unor gargaragii care vorbesc despre popor, drepturi , suveranitate , egalitate si alte bazaconii, in timp ce își devalizează tara împreună cu specialiști in inginerii financiare. Argentina, Chile, Brazilia , Uruguay, Bolivia , Columbia sunt exemple despre unde duce iubirea teoretică de popor si practică de buzunar, sub pulpana democrației machiate frumos ca sa nu i se vadă ridurile.

Tari sărace in capital cu resurse naturale imense. Ca sa exploateze resursele este nevoie de capital. Cine negociază redevențele si exploatarea cu investiții străine? Ca daca ești rupt in funduleț degeaba zbieri cu suveranitatea in gura , ajungi la mana investitorilor. Nu se poate si cu sufletul in rai si fundulețul la plăceri decât in cărțile de dezvoltare personala ale societății deschise si utopice. Care este pe ducă de când încălzirea globala îngheță Europa la propriu.

Așa ca sa nu ne mai dam de ceasul morții cu „vai s-a încălcat democrația si suveranitatea”. O tara este suverană dacă liderii săi sunt capabili sa negocieze contracte de investiții pentru tara si nu pentru portofelul lor si al afinilor. Ceea ce nu era cazul Venezuelei. E vremea să alegem si noi in Romania cu cine exploatăm resursele si cu ce beneficii. Mă îndoiesc ca acest Parlament si acest Guvern au dorința si competentele sa realizeze acest deziderat . O să vedem la votul pe buget.