Se face un an de zile de când iubim cu foc, para si ocara Romania, poporul, folclorul si tricolorul.  Dragostea si alegerile sunt ca sarea si bucatele. Fiecare după experiențele personale, frustrări după eșecuri motivate de alegerile noastre trecute si neasumate folosim stampila de vot pe post de pastila anti stres. De cele mai multe ori pastilele aste luate de pe net fără o părere ceruta unui doctor trecut 6+3 ani prin amfiteatre si spitale mai omoară din când in când.

Toți care se bat in piept de o parte si de alta a baricadei susținând unul din cei doi candidați au o problema cu corupția si hoția .Romania ar fi minunata si toți am trai ca in sânul lui Avram daca nu ar exista corupție . Teoretic o posibila axioma. Practic .o ipocrizie fără margini. Cați din cei 15,5 milioane de romani  ( am probe ca suntem 19 milioane in total si 3,5 milioane de copii) majori nu au dat vreodată o spaga ca sa își aranjeze copilul la o grădiniță sau o scoală mai buna, sa se angajeze la stat sau la privat (si la privat se da spaga, ca angajații de la resurse umane nu sunt extratereștrii), sa scape de o amenda, sa obțină mai repede o aprobare, sa plece in vacanta in concediu medical. Pot sa continui într-o carte. Așa ca nu merge cu sloganul anti-corupție. Noi prin modul in care ne descurcam in viață alimentam corupția.

Alt subiect  de dihonie drăgăstoasă este cel despre Dumnezeu. La politicieni crucea de pe piept este declarația de dragoste pentru Dumnezeu. Pentru ca nu-i așa poporul  majoritar te judeca daca nu te afișezi cu Dumnezeu la gat. O ipocrizie de o promiscuitate puturoasa. Te judeca acel popor care după ce iese de la biserica si bea un pahar in plus își bate nevasta si copiii, își taie fratele pentru o halcă de pământ , îl invoca pe Necuratul ca sa își facă dreptate. Relația cu Dumnezeu Tatăl ar trebui sa fie personală si decenta nu ostentativa si pur declarativă . Fățărnicia alimentată de acei profeți mincinoși despre care Mântuitorul  ne avertizează, fete bisericești care ne oripilează cu luxul si interpretări anapoda ale Bibliei, îndepărtează enoriașii de la credința adevărată  care emancipează spiritul .In schimb  îndoctrinează si  vulnerabilizează populația cu resurse intelectuale si materiale limitate. Dumnezeu este iubire. Este înțelegere si iertare. Cine înjură, minte, jignește provoacă suferință in numele LUI este dușmanul LUI. Lăsați-l pe Dumnezeu in afara politicii. Ca daca se supără e jale mare.

Altă dragoste cu năbădăi este dragostea de schimbare. Caragiale a fost magistral râzând de aceasta ipocrizie a politicianului roman de ieri si de azi răspunzând nevoilor cetățenilor la fel de ipocriți si ieri si azi. Credeți ca există vreun produs pe piață daca nu exista consumatori ca să plătească pentru el? Toți cu tărișoara in gura si mana in buzunarul ei. Cei mai deștepți schimbă buzunarul când a rămas doar mărunțiș.  Nu exista schimbare decât prin revoluții. Când se schimba hainele si poziția buzunarelor cu costurile de rigoare pentru poporul iubitor.

Lăsați iluziile ca vine vreun Tătuc si ne scoatea din mlaștina puturoasa in care ne înecam dând din gură in fata porții in timp ce gunoiul se aduna sub preș. Aia care au loc la masa se cearta cu cei care vor locul lor. Noi vom rămâne cu biletul scump la spectacolul luptei lor . Până arbitrul cu banii o sa ne anunțe drăgăstos ca se închid porțile Raiului.