Si aroganța cu care vulnerabilizează șansa de prosperitate a națiunii sunt principalii vinovați pentru nemulțumirile care au scos oamenii in stradă in plin ger. Obedienții de care pomenesc ocupă poziții cheie peste tot in statul român. In gestionarea resurselor, la ANRE, la ASF, la ANCOM, in MAE, la Președinție, la agricultură, sănătate si educație nu mai vorbesc. Toți execută obedient ordinele .De ce? Pentru că dacă cârtesc, la câte competente profesionale au , sunt înlăturați imediat si înlocuiți cu alții. Rezerva de cadre obediente in partide este nelimitată.  Cine n-are o profesie din care poate să trăiască decent, se refugiază la vreun partid. Obedient la început in fata șefilor, pe care după ce îi înghite, aplică principiul obedientei in relațiile externe. Pentru cei fără caracter este strategia câștigătoare.

Obedienții sunt foarte „activi” si in Parlamentul European. Romania are comisar european pe transporturi. Doamna Adina Vălean, PNL. A avut comisar european pe agricultură, domnul Dacian Cioloș (Reper) . Nu am auzit-o pe doamna comisar Vălean luând o poziții pragmatică in problema transportatorilor, nici când a fost vorba de atacul la firmele de transport românești nici acum când transportatorii din România sunt la limita falimentului. Despre Cioloș si deciziile sale, cele care au generat ulterior problemele  din agricultura românească au curs râuri de biți. Oamenii din stradă culeg „roadele” obedientei si oportunismului acelora cărora le-au delegat dreptul de reprezentare prin vot. Plătiți bine ca să ne fac rău. Sunt sigură că la PNL sunt presiuni să o pună pe listă pe doamna Vălean. Nu degeaba a ieșit din adormire Crin Antonescu la început de an.  La cum scade PNL in sondaje , scade si numărul de locuri eligibile. Bătălia pe ele cu puzderia de obedienți sinecuriști din PE creează deja zarvă mare la vârful conducerii liberale. Mai ales că mai încearcă mulți grei regionali să se ascundă de dosare pe listele de europarlamentare. 

Obedienții nu se luptă pentru salarii, oricât de mari li se par unor muritori de rând. Ele sunt niște resturi la masa contractelor cu multe zerouri.

Obedienții aruncă pe piață promisiuni cu nemiluita. Un singur subiect este tabu. Ucraina. Mucles. In Ucraina nu este vorba doar despre cereale si „democrație”. Este vorba despre resurse mult mai interesante pentru care se bat estul si vestul in perspectiva nevoilor tehnologiei moderne. Obedienții autohtoni , cu studii finalizate la maturitatea târzie nu înțeleg mizele războiului hibrid. Acceptarea pauperizării romanilor, distrugerea capitalului romanesc in favoarea monopolului capitalului străin, vor diminua capacitatea României de a negocia o poziție benefică economic in acordurile economice după încheierea ostilităților in est. Tot mai aproape, pe măsură ce se apropie alegerile europarlamentare si prezidențiale in SUA.

Romania nu are un capital autohton sănătos. Depinde de banii europeni pentru a nu intra in recesiune. Din acest motiv orice rebeliune înseamnă sinucidere politică in acest an de alegeri. Puterea este cu spatele la zid. Înțeleg contextul. Dar istoria ne învață că  sacrificiul unor lideri carismatici, poate schimba soarta unor bătălii pierdute teoretic .Marea Unire este un exemplu. Mai avem astfel de lideri printre atâția oportuniști? Dacă nu ne scuturăm de ei riscăm sa ajungem Acarul Păun ca in 1945, când după scurtarea războiului prin sacrificii umane si materiale  am fost  aruncați in sfera de influență rusească. Există un mare pericol ca Romania, cu toate costurile care ne-au pauperizat, să nu aibă nimic de spus la negocierile care vor urma înghețării conflictului din Ucraina. Pace nu va fi. Nu există prieteni sau parteneriate strategice fără costuri ascunse. Greu de înțeles pentru acești obedienți iresponsabili care au un singur principiu :După noi Potopul.