Subiectul care inflamează zilele astea spațiul public este veto-ul Austriei la intrarea României in spațiul Schengen. Deși cred că marea masă a consumatorilor de știri nu prea înțelege ce-i cu spațiul ăsta si la ce folosește ,toți au înțeles că Romania a luat o palmă. Așa cum ne-am obișnuit in ultimii 32 de ani, când o flatulență politică depășea turul pantalonilor autohtoni , se caută vinovații  de serviciu, fără să se caute cauzele reale generatoare de efecte. Dacă s-ar face așa, am găsi prea multe conexiuni ale instituțiilor românești înființate după 90, cu organele bolnave ale Europei unite mai mult in interese economice decât in valori trâmbițate.

Aderarea la UE  este condiționată începând cu 1953, de respectarea Cartei Drepturilor si Libertăților Omului. Dreptul la libera circulație in spațiul UE este stipulat in Cartă. Timp de 11 ani acest drept a fost restrâns pentru Romania si Bulgaria, in numele cererii de reforme in domeniul administrației corupte. Discriminarea in exercitarea acestui drept este considerată o încălcare a Cartei. Timp de 11 ani ,in numele eliminării corupției autohtone au fost impuse privatizări ale agenților economici deținuți de statul roman. Privatizări cu companii deținute de statele fanion ale UE. Germania, Franța, Olanda, Italia si Luxembourg ,cele care au fost nucleul de la care a început extinderea UE. De fiecare dată când mai exista vreo voce care se opunea ,hop se activa MCV-ul. Capitalul românesc era corupt, cel venit din Occident era curat ca lacrima. Așa cum se întâmplă de fiecare dată in războaie, pentru ca războaiele economice sunt sursa celorlalte conflicte, de la Adam si Eva încoace, întotdeauna se găsește un Iuda. La noi s-a construit o armată. Am avut trădători care s-au vândut pe câțiva arginti si așa am ajuns in buza prăpastiei. Săptămâna trecută s-a tăiat nodul gordian. Cei care au forțat intrarea pe agenda JAI a aderării la Schengen a României, deși s-a știut ca va fi un veto , merită toată mulțumirile noastre. S-a scos flatulența de sub preș. Ce trebuie sa știe cetățenii noștri este ca prin aderarea la Schengen a României si Bulgariei, se creează culoarul mult mai ieftin si rapid pentru containerele cu mărfuri din Asia, descărcate in porturile grecești sau Constanta, spre centrul Europei. Scăderea costurilor înseamnă produse mai ieftine pentru cetățenii Europei pauperizată de criza energetică. Schengen înseamnă pentru romani mai multe investiții, mai multe locuri de munca, mai mulți bani de pensii. Înseamnă acces la o viată mai bună pentru romani așa cum  ni se promitea când am aderat la UE. Cine câștigă din ținerea României la granița circulației capitalului uman si material in UE ? Răspunsul la aceasta întrebare ne conduce la vinovați. Credeți ca doar Austria ne-a trântit ușa in nas? Fals. Cine apasă pe trăgaci este la fel de vinovat ca cel care i-a pus pușca in mană. Olanda vrea ca Rotterdam să descarce in continuare marfa din containerele mai scumpe. Franța are in continuare interese in alocarea contractelor de înarmare. Germania cu economia dependentă de gazul rusesc are războiul ei cu Austria pe centralizarea distribuției gazului importat. Fondurile de investii cu acționariate ascunse de ochii profanilor cumpără si vând lideri ca la piață.  De la Atlantic la Pacific vorba cântecului, corupția colcăie , iar scăderea calității vieții va arunca in arenă mulți  dintre liderii care ne-au tot dat lecții de onestitate si moralitate . In tornada economică care vine in 2023, cu anul electoral 2024 in anticameră, se salvează acele națiuni cu lideri care înțeleg mecanismele economice globale si care n-au mâncat mai mult decât le poate digera  stomacul. 

.