La aniversari trebuie sa vorbești numai de bine. Dacă ești formal in sentimente. Pentru mine sentimentele contează daca au substanță, profunzime si depășesc forma impusa de turma. Așa că la acest ceas aniversar al României o să vă vorbesc despre dragoste, in toate formele ei, in alți termini decât cei obișnuiți :La Mulți Ani, Te iubesc, Trăiască si înflorească Romania. Când ne declarăm dragostea ,o facem de cele mai multe ori in cuvinte multe, pompoase, care sunt la moda, care dau bine la un public larg. De care de obicei uitam când greul vine peste noi si momentul de sărbătoare trece. Politicienii duc aceste forme de exprimare la cele mai parsive forme ale manipulării electoratului. Poartă cocarde, sărută drapelul, lăcrămează in fata monumentelor, decorează te miri pe cine de-a valma. Se poarta de fapt ca bărbatul falit care pune mana pe o mireasa cu zestre.

Pentru mine dragostea a fost întotdeauna acel sentiment de împărtășire a bucuriei si durerii împreună cu ființa iubita. Cu loialitate si la nevoie cu sacrificii. Pentru ca semințele plantate împreună cu dragoste să crească si să rodească Dragostea trebuie sa rodească daca este profundă Viața reala a omului nu este doar senină si lină .Mai sunt furtuni si cutremure si “pandemii”. Când oamenii se iubesc parcurg împreună si drumurile netezi si hartoapele. Oamenii au nevoie sa știe că undeva este cuibul care înseamnă ACASA, așa cum vasele ce se chinuie sa traverseze prin furtuni știu că undeva este un port care ii așteaptă cu ape prietenoase. Când vorbesc despre tara mea, este despre Bocșa  si Ramna unde m-am născut si am cutreierat pe dealuri învățând despre cum pământul poate vorbi, despre Maica care m-a învățat de ce femeia când se apleacă  sa spele picioarele bărbatului casei este stăpâna casei, despre ecumenismul ca formă de iubire intre fiii lui Dumnezeu, învățat de la IPS Nicolae al Banatului, despre minunații dascăli de la C.D. Loga , care mi-au dat uneltele cu care sa-mi construiesc casa mintii, despre orele de religie de la Catedrala din Timișoara ,in fiecare duminica înainte de slujbă, despre Bucureștiul anilor 80 cu teatrele pline ,in care dincolo de cenzură, marii actori ai neamului ,ne transmiteau speranță, Despre crestele Carpatilor, din Rodnei pana la Turnul Roșu unde drumețiile după Sfânta Mărie Mica erau încărcate de lumina începutului de toamna, fără ploi, fără pericole. De Iașul unde diminețile când ajungeam după o noapte nedormită într-o gara gureșa la fel ca Oborul ,așteptăm pe scări deschiderea facultății unde aveam un examen de dat la doctorat si mai apoi beam o cafea la ibric cu maestrul Gottlieb  si Patti  vorbind despre spatiile Finsler si Holocaust si de politica (in)corecta. Despre Constanta  si plăcintăria cu brânza dobrogeana din piața Ovidiu, despre petrecerile de 1 Mai pe plajele pustii atunci, din nordul Mamaiei. Iubesc fiecare clipa si fiecare loc in care am fost fericita sau trista in Romania. Pentru ca aici am fost vie, aici am crescut ,aici am devenit ceea ce sunt, aici am simțit ca sunt iubită .Ca nu sunt o străină. De asta iubesc Romania. Pentru ca mi-a dat dragoste ,“povețe”  si încercări, ca un părinte înțelept si iubitor. Romania nu este perfecta așa cum nici o tara din lume  nu este. Dar este a NOASTRA ,portul nostru si suntem binecuvântați  ca avem  unul atât de diferit de alte locuri. De asta doar noi cei care o iubim in fond si nu in forma o putem ajuta sa fie mai bună. Iar aceia dintre noi care trădează dragostea pământului care ne-a hrănit, merită toate caznele întunericului, înainte de întoarcerea la lumina. Doamne dă-ne putere ca sa fim împreună in iubirea de Romania si ferește-ne de tehnocrații „lover boy”.